"Ingerii ce ne ghideaza vietile de adulti merita tot efortul nostru, toata daruirea si dragostea de a infaptui ziua de azi si ziua de maine sub auspiciile unui indemn: Este necesar sa ne schimbam! Ce lasam generatiilor ce vin in urma noastra?".
Se pare ca in viata mea noptile dintre ani mi-au adus multe schimbari benefice: incepand cu noaptea dintre anii 96-97 si culminand cu noaptea dintre anii 2012-2013.
Cine ar fi crezut ca azi sunt libera de orice contract profesional, ca un ingeras imi va schimba total optica de a imi simti propria-mi viata si ca un titlul spus intr-o doara va deveni numele unui proiect umanitar drag sufletului meu.
Ma aflu intr-o rascruce a vietii pamantesti si alaturi de un ingeras si cu ajutorul unui " stranger" ( cel putin asa imi place sa denumesc fiinta ascentrala ce a contribuit la decizia finala), iata-ma pe un nou drum al vietii: dupa multi ani de corporatie si cu unicul gand de a comunica serviciile unor clienti ca mine, sunt in faza in care imi pun SERVICIILE si priceperea mea in sprijinul copiilor ( ai mei, ai tai si mai presus de orice, acei copii, ingeri ai vietii, neajutorati si fara dreptul la viata frumoasa ce ar putea sa o aiba).
Imi pare un drum greu, insa nu intamplator intr-o zi de februarie am decis sa rup nodul gordian al vietii profesionale. Nimic nu ma mai implinea, nicio traire nu era simtita fara implicare emotionala, fiecare lucru bine facut era simtit in toti porii si fiecare efort suplimentar imi adancea suferinta fizica. O macinare continua care cred ca mi-ar fi grabit sfarsitul. Insa il voi face mai lent tocmai pentru ca un mic ingeras are nevoie de mine si pentru ca alti ingerasi au dreptul la o viata mai buna.
Coincidenta sau nu, predestinare sau nu, ajutor ascentral sau nu, acest drum imi era destinat a-l trai si a-l pasi si poate ca mai mult ca oricand, am simtit ca sunt pe drumul cel bun: nu e profesie, nu e pasiune, nu e durere, ci o usurare a ceea ce pierdusem cu 9 ani in urma..
Mai exista un lucru ciudat pe care l-am simtit: ciclurile de 9 ani din viata mea sunt schimbatoare, categorice, sigure si datatoare de noi experiente ce ma formeaza ca OM. Pentru ca dincolo de varsta a doua pe care o traversez, exista acel ceva ce ma tine vie inca: dorinta de a ajuta.
In fata ochilor mei se deruleaza ca un " deja-vu" pasii pe care ii voi urma: stiu sigur ce am de facut, nu imi e frica si simt ca am puterile intregite de dragostea ce o port copiilor mei si ai altora. Am atata dragoste cat este de mare Universul si o voi darui si ma VOI DARUI.
Dumnezeu ne vegheaza pasii vietii si simt ca EL deja mi-a scris o poveste frumoasa pe care o traiesc cu bucurie, cu sentimetul implinirii, cu multumiri pentru oameni dragi care ma inconjoara, cu recunostinta pentru cei care nu ma iubesc si cu mult respect pentru cei care se alatura demersurilor oamenilor ce doresc sa construiasca pentru copiii nostri, fie ei sanatosi sau mai putin sanatosi.
Nu exista bucurie mai mare decat zambetul pe care il primesti de la copii. Nu exista satisfactie mai mare decat bucuria din ochii lor, bucurie la care si tu ti-ai adus mica contributie.
Asa cum spune si cantecul : Luati un copil de mana si daruiti-i incredere si mai presus de orice daruiti din TIMPUL VOSTRU.
As putea cita zeci, sute de oameni care infaptuiesc zi de zi minuni si pe care ii admir pentru felul in care pot sa se daruiasca.
As putea sa multumesc din nou unui OM care m-a impins spre decizia finala.
As putea sa imi doresc lucruri materiale, masini, case si haine de colectie, vacante exotice sau conturi marete, insa ce imi doresc Dumnezeu mi-a daruit deja si m-a facut cea mai bogata femeie de pe pamant: copiii pe care ii am, pe care ii voi avea si pe care ii voi intalni.
Promit sa fiu eu insami si sa nu uit sa IUBESC copiii, ingerii ai vietii, trimisi din RAI pentru ca noi sa redevenim MAI BUNI.
Pe curand!
EU..
