Sfarsit de an cu bune si cu rele.... Luna copiilor!
Ce poate fi mai frumos decat orasul imbracat in sarbatoare si copiii asteptandu-i pe cei doi mosi de poveste: Mos Nicolae si Mos Craciun!
Dincolo de feeria sarbatorilor de iarna, suntem noi, cei mari, ce ne bucuram cu ei, prin ei si pentru ei.
Niciodata nu mi s-a parut ca sarbatorile sunt o povara pentru suflet si oricat de tristi am fi, doar un zambet de copilas ne insufleteste de indata chipul si trairile.
In coltul nostru feeric de lume, copiii asteapta darurile Mosului cel darnic!
Dincolo de aceasta imagine, intr-un alt colt al lumii, un alt copil plange, un alt copil rade, un altul zambeste, un altul e trsit, un altul e sarac, un altul de bucuros, un altul isi pierde parintii, un altul se joaca.....copiii nostri merita un pamant mai bun, o planeta la fel de albastra, pura si curata ca cea lasata de stramosii nostri.
Ingerii ce ne ghideaza vietile de adulti merita tot efortul nostru, toata daruirea si dragostea de a infaptui ziua de azi si ziua de maine sub auspiciile unui indemn: Este necesar sa ne schimbam! Ce lasam generatiilor ce vin in urma noastra?
Daca fiecare dintre noi si-ar pune o astfle de intrebare, intr-o cu totul alta directie ar merge viata noastra.
Interogatiile nu trebuie sa ramana doar la stadiul de interogatii, faptele trebuie sa le inlocuiasca si IMPREUNA sa lasam urme pe care ai nostri copii sa calce cu siguranta ca drumul le este ocrotit.
Copiii merita acest efort si il vom face!
Sa infaptuim cantul PAMANTULUI.. pentru ei.. prichindeii din viata fiecaruia!
Suntem produsul gandurilor noastre si nici cand gandurile ei nu fost mai triste ca in zilele de azi.
"Va fi bine!", isi spune in gand. Iesita de pe usa spitalului pe care il frecventeaza de atata amar de vreme si afland vestea naucitoare, isi repeta in gand, din nou, din nou, ca un lait-motiv: "Va fi bine!"
Urma un lung sir de tratamente sfasietoare pentru organism, doctora, draga de ea, incerca sa ii redea drumul urat pe care avea sa il parcurga, starile febrile si epuizante de dupa, lupta pe care avea sa o duca cu himerele bolii.
Si totusi: va fi bine!
Amintirile o napadeau a ceea ce a fost: copil zglobiu, baietandru, cu gasca urmandu-o ca pe un lider de necontestat al cartierului de muncitori in care crestea; prieteniile curate si fratesti cu fratii ei de sange: Mihai si George. Nici unde nu suporta alaturarea de fete, mici, razgaiate, alintate si impopotonate. In camera ei nu era o papusa, in dulapul ei nu era o fustita sau o rochie care sa ii scoata in evidenta frumusetea nordica.
Era ea: razvratita, batausa, cea careia mama ii spunea: "Mai, fetita mamei! Potoleste-te ca vin parintii la usa sa mi te reclame! Bati fetele si nu e e bine, mama! " Ca prin vis isi aducea aminte de zilele copilariei si zambea: cat de departe erau timpurile acelea.
Sunt! Exist! Nu sunt! Nu exist! Si totusi, crescand, fetita- baietoi devenii o tanara frumoasa, pe care baietii o cautau si o cautau, iar ea devenise de neatins. Mama era fericita! Ai ei erau fericiti! In sfarsit aveau o fata::))
Cat despre ea, visa. Visa sa fie mare, sa devina MAMA, era tot ceea ce isi dorea: multi copii, curati la suflet si sanatosi, zglobii ca ea si veseli sa o inconjoare!
Au venit si ei: era in sfarsit implinita! Partenerul din viata ei era acolo, prezent, viu si mai ales, alaturi de ea. Copiii erau cei care o implineau ca fiinta si se bucura de ei; isi facea vise! Avea la ce sa viseze!
Brusc... cerul s-a intunecat! Soarele, sorii, lumina calda au disparut. In locul lor.. vestea ce s-a napustit ca un foc ucigator. Intai asupra ei... pastra tacerea pentru catva timp, suferii in liniste si fara sa dezvaluie alor ei ce se intampla.
A avut curaj si a vorbit.... Tacere, deznadejde... lacrimi. A fost inteleasa, dar se tot intrebau: de ce ea? Ea nu se intreba: De ce eu? Doar isi spunea ca ar fi trebuit sa taca....
Si totusi ce va fi? Ii veni in minte "Balada celui care sunt "a lui Stefan Hrusca; Adora Stefan Hrusca si serile singuratice ce deveneau calde si imbietoare tocmai datorita versurilor si vocii sale speciale:
Merg pe drumul meu cantand,
sunt si umbra, sunt si gand,
sunt si pasare si zbor,
urc la stele si cobor
si-s la voia tuturor...
Trec la vale, trec la deal,
sunt si prag si ideal,
sunt si cantec si fior
pentru fiecare dor
si-s la voia tuturor.
Sunt si lacrima si stea,
viata n-are cum sa-mi stea,
nici farama de cuvant,
cum sa mi se piarda-n vant,
vama celui care sunt
Merg pe drumul meu cel drept
si iubirea mi-o astept
cu un brat de liliac,
sa-i fac dorului pe plac
si nicicum nu pot sa tac
Ard ca focul fara gaz
sa-i fac mortii in necaz,
iar din cerul incolor,
cad ca ploaia fara nor
si-s la voia tuturor...
De nimic nu ma feresc,
din lumina scad si cresc
precum apa de izvor
cand se-aduna in ulcior
si-s la voïa tuturor...
Ea ar spune azi:
Merg pe drumul meu cantand,
sunt si umbra, sunt si gand,
sunt si pasare si zbor,
urc la stele si cobor si-s la voia ei perfida....
Visele! Cum imi place sa il citez pe OSHO, acesta afirma ca " visele sunt viata noastra netraita!".
De-a lungul timpukui, visele sunt cele care ne duc intr-o lume paralela, de trairi si simțăminte.
Sunt vise pe care le traim si a doua zi nu ne aducem nimic aminte din ele; sunt vise pe car ele traim chir si la trezire; sunt vise care se uita o data cu deschiderea ochilor in revarsatul zorilor.
Un vis care ma bantuie este cel in care ma aflu pe un drum serpuit cu mii de labirinturi in stanga si in dreapta mea.Nu gasesc iesirea si tot ceea ce pot sa fac este sa ma asez pe un petec de iarba, intrebandu-ma cine va aparea.
Intr-unul din vise care s-a dovedit a fi cosmar eram in acelasi labirnt din care se intrezarea un munte. Pe varf de munte silueta unui om pe care nu ma asteptam sa il intalnesc si in vise si totusi, pare a fi in dificultate. Ma grabesc sa il ajut. Intind mana, o prinde si incerca cu disperare sa se agate de mana fragila. Se uita in ochii mei cu o tristete sfasietoare care ma infioara. Imi spune: Vei ramane mereu in inima mea, dar e timpul sa imi dai drumul. Nu voi reusi. Mana imi aluneca si vad cum si acest om drag se scurge de pe muntele inalt.
Se spune ca atunci cand visezi ca moare cineva inseamna ca lucrurile sunt de bine, insa in dictionarul viselor apar tot felul de ipostaze care te inspaimanta. Semnificatiile sunt din cele mai diverse:
- interpretarea empirica atribuie visului in care apare un mort, imaginea mortii
- daca visezi moarte si esti bolnav - insanatosire
- daca esti martorul propriei morti - prosperitate si sanatate buna
- visezi pe cineva pe moarte - viata lunga si bunastare
- daca visezi un om murind sub ochii tai - suparari si pierderi importante
L-am vazut murind sub ochii mei si asta imi creeaza suparare si o pierdere importanta. Supararea a trecut si cu ea si pierderea. Oare ce urmeaza?
Cineva afirma ca visul este o realitate intr-un plan paralel cu al nostru, care ar putea fi descris ca fiind un univers paralel, sau un plan superior celui fizic, pe care unii il numesc Astral. Asta are mai putina importanta, ceea ce este important de retinut este ca acolo timpul si spatiul nu mai este ca cel din planul fizic. Spatiul nostru tridimensional si timpul nostru acolo sunt concentrate toate intr-un punct numit continuum spatio-temporal. In momentul in care omul viseaza, el acceseaza de fapt acel continuum spatio-temporal si de acolo poate sa ia o scena pentru a o trai sau retrai. Poate sa fie o scena din trecut sau chiar din viitor.
Nu imi doresc nici in viitor si nici in prezent sa se intample asa ceva cu oricine din viata mea.
Si totusi visele sunt trairile noastre interioare si luptele noastre reale.
Osho chiar categorisea visele in 5 mari directii:
“Primul tip de vise este doar gunoi” si nu merita nici o atentie din partea noastra.
Al doilea tip de vise vine din inconstient si reflecta nevoile noastre naturale. Aceste vise trebuiesc analizate pentru a intelege mai bine care sunt adevaratele noastre nevoi. Si nu este vorba de dorintele care se nasc neincetat in mintea noastra, se refera la o simtire mult mai profunda ce izvoreste din experientele a mii de vieti trecute.
Al treilea tip de vise vine din supraconstient cu anumite mesaje si este bine sa meditam asupra lor, sa fim deschisi la ceea ce ne pot ele transmite. Comunicarea cu supraconstientul apare foarte rar, numai in momentele in care suntem pregatiti pentru a o receptiona si intelege. Aceste vise sunt usor de reperat, sunt deosebite si stralucesc asemeni unor nestemate.
Al patrulea tip de vise vine din vietile trecute si aceste sunt mai dificil de receptat. Unele persoane, mai sensibile, mai receptive, vor simti ca sunt trairi din alte timpuri, o rememorare a subconstientului. Intelegerea acestui fenomen al reincarnarii este de cea mai mare importanta pentru a intelege sensul vietii, rostul actiunilor noastre, repetarea acelorasi scheme la infinit, pentru ca ne-am pierdut memoria si ni se pare ca traim pentru prima oara pe acest Pamant.
Al cincilea tip de vise ne duce in viitor. Aceste vise apar destul de rar si numai celor “deschisi, flexibili, vulnerabili”. Ele sunt o poarta care se deschide spre viitor.
Inclin sa cred ca primul si al doilea nu sunt in aria mea, insa pentru al patrulea tip pare a fi ceea ce visez constant.
Ma inspaimanta ca visul se repeta, in acelasi loc, cu acelasi om si eu tot incercand sa il salvez. Pana cand?
Toata vara m-a bantuit o fraza: Nu te poti indragosti! Esti ceea ce esti tocmai datorita luciditatii de care te-ai inconjurat si pe care ti-ai impus-o si totusi sentimentul nesigurantei m-a cuprins.
Nu te poti indragosti! Esti deja implicata si ai deja trasat parcursul vietii pana vei pleca intr-o alta lume.
Nu te poti indragosti! Apartineti unor lumi total diferite, cu viziuni atat de opuse, cu repere de viata diferentiate si cu implicatii sociale imense.
Si totusi... nu ma pot indragosti! Nimic din ceea ce e, nu ar trebui sa ma atraga. Nimic din ceea ce sunt, nu ar trebui sa il atraga. Nimic din ceea ce fac, nu ii place! Tot ceea ce este imi place!
Si totusi.... m-am indragostit! Astept cu spaima clipa in care indragosteala va iesi din viata mea asa cum a intrat: pe furis si furandu-mi linistea si cuprinzandu-mi fiinta intreaga.
M-am indragostit iremediabil si pentru toata viata de un om sensibil, curat sufleteste si care ma rascoleste la modul cel mai cumplit posibil.
Citeam zilele trecute ca poti trece cu usurinta peste o mare iubire ca si cand nu ai avea dreptul la ea. Imi place sa il citez pe Osho. Are cuvinte putine, de veritabil oriental, dar atat de adevarate.
“Iubirea
e pur şi simplu nebună. Nu apare niciodată când şi unde crezi că va
apare. E firesc să fie aşa. Iubirea e altceva decât minte şi asta
înseamnă că atunci când e iubire adevărată mintea nu mai contează. De
aceea marile iubiri par imposibile minţilor obişnuite. Nu e nimic
neobişnuit aici. Iubirea care nu trece de barierele minţii nu e iubire
adevărată. Şi viaţa, existenţa vrea iubire adevărată. Dar pentru aceasta
ne verifică şi ne pune faţă în faţă cu iubiri aparent imposibile. Dacă
trecem examenul, atunci suntem făcuţi pentru iubire, dacă nu îl trecem
atunci mai avem nevoie de timp ca să înţelegem ce e cu adevărat
important în viaţă”.
Iubirea mea este nebuna si a trecut de mult de barierele mintii. Mi-a luat orice constiinta si orice judecata.
Lupta pe care o duc cu mine insami este imensa si poate pana la urma ratiunea va invinge. De fapt, va invinge pentru ca sunt realitati pe care niciunul dintre noi nu le poate nega insa voi ramane singura, printre ai mei, singura si dedicata lor pentru ca EI au aparut inainte de EL.
Probabil ca este un adevarat indragostit pentru ca un indragostit adevarat se
bucura ca iubita lui este fericita alaturi de un alt barbat, caci tot ce
isi doreste el mai presus este ca ea sa fie fericita.
Probabil ca sunt cu adevarat indragostita de vreme ce ma voi bucura cand altcineva il va iubi, asa cum o fac eu.
Sa stiu ca sunt iubita si ca iubesc, e un sentiment atat de reconfortant si imi voi permite sa iubesc in tacere pana cand cel de SUS va dori sa iubesc si sa imi declar iubirea.
Sub semnul unei intrebari ce ma tot bantuia si ma agasa, am purces la gasirea focului interior. Fiecare cuvant al lui Foster C. McClellan, imi urma clipele, fara sa cred o clipa ca se poate:
"Ai incredere in tine. Creeaza tipul de viata in care vei fi fericit sa traiesti pe parcursul intregii tale existente. Foloseste-te la maxim transformand micile scantei interioare ale posibilitatii, in flacari ale realizarii."
Pornind de la vorbele lui McClellan mi-am luat o bucata de hartie si mi-am zis ca trebuie sa imi notez scopurile pentru a-mi regasi pacea mintii si aprinderea focului interior pe care candva, cu anii in urma, il simtisem. Bucata de hartie a ramas alba iar gandurile mele au zburat catre obiectivele mele de la 20 ani. A fost aproape imposibil sa imi reamitesc ce imi doream pe atunci. Poate prieteni pe viata, poate o cariera interesanta, poate o familie numeroasa, poate sanatate sau poate nimic. Vremurile acelea sunt atat de departe incat am renuntat.
Am revenit la foia alba din fata gandindu-ma ca poate amintirile vor deveni vii in momentul in care cei 30 de ani ai mei se vor derula prin fata ochilor mintii si ai sufletului. Si cateva dintre ele isi incepeau derulare: schimbarea a ceea ce eram si a tarii in care traiam, casa plina de copii, plimbari pe drumuri nebatute de picior de om si un pic de timp pentru mine insami. Nimic nu prevestea furtuna ce avea sa vina in viata mea.
Ultimii 10 ani sunt vii in mintea si in sufletul meu mi-am zis... aveam obiective clar stabilite inca de la 25 de ani, insa calea de a mi le atinge nu o gasisem la 30 de ani. Ma gandeam ca oamenii isi petrec intreaga viata visand sa devina fericiti. Probabil ca si eu sunt unul dintre acei oameni. Probabil ca nu mi-am dat seama inca cat de important este sa imi aloc acele 10 minute o data la 10 ani in fata unei coli de hartie albe si pe care sa astern gandurile profunde ale semnificatiei vietii mele.
Nu imi dadeam seama ca stabilirea scopurilor imi poate face viata magnifica. Stramosii nostri ar fi trebuit sa ne invete ca stabilirea de obiective clar definite pentru ceea ce dorim in lumea noastra mentala, fizica si spirituala este esentiala pentru atingerea lor.
Ma gandeam in sinea mea: Ce e atat de special in a lua o bucata de hartie si a-ti scrie scopurile? Cum poate un act atat de simplu sa genereze o schimbare atat de mare?
Devine special cand cuvintele asternute pe hartie devin fapte ale vietii tale si astfel entuzismul pe care il consider elementul - cheie al unei vieti reusite si pe care nu as dori sa il pierd niciodata, m-a impins sa le astern cu un scris molcom si aplecat: cuvintele sperantei.
Robin Sharma considera ca sunt 5 pasi pentru ca obiectivele noastre sa devina REALITATE:
Pasul unu o reprezinta imaginea clara a rezultatului.
Pasul doi este sa ne cream o constrangere pozitiva care sa ne mentina inspirat.
Pasul trei este simplu: pentru a-i insufla viata scopului noastru ar trebui sa i se aloce un termen limita precis.
Pasul patru este ca timp de 21 de zile sa se aplice regula Magica a lui 21. Pe scurt, singurul mod de a instala un nou obicei este de a ne directiona atat de multa energie catre el, incat cel vechi sa dispara ca un musafir nepoftit.
Pasul final este sa fii sigur ca te bucuri pe masura ce inaintezi pe calea catre scopurile si visele tale.
Si poate ca toate aceste scopuri nu pot fi niciodată realizate daca nu esti pasionat. Cuvantul simplu si la indemna, dar care poarta o semnificatie profunda in viata noastra este PASIUNEA.
Sa ni-l fixam ca tinta zilnica a vietii pentru ca nu vorbesc despre pasiunea romantica, ci despre pasiunea pentru viata.
Probabil ca focul mocnit se va reaprinde, probabil ca scopurile mele vor fi mult mai precise peste 2 ani la urmatorul ciclu de viata, probabil ca pasiunea va reinvia sau poate ca toate exista, dar imi doresc mai mult.
Ma reintorc la fila mea alba care se umple de cuvinte ce apar si dispar intr-o fractiune de secunda:
copil, floare, sarut, pamant, zare, pescarus, adiere, dor, fericire, dorinta, privire, caldura, intalnire, surprindere, copil, tanar,batran, eu, el, ea, noi toti, univers, goliciune, transparenta, viu, vie, profunzime si peste toate invaluite de aura misterioasa a PASIUNII.
Si iata cum hartia mea alba va aprinde focul interior cu un singur cuvant asternut: PASIUNEA.
De cateva zile devorez cu nesat o biografie a unui geniu inovator si ma incearca sentimente contradictorii. Intai de toate, sa ma apuc sa o citesc a fost un act de curaj, pentru ca personajul in sine este extrem de controversat si in acelasi timp atat de hulit si contestat.
Am ales aceasta biografie din sutele ce exista despre acest personaj in incercarea de a ma face sa ii inteleg existenta si cheile succesului colosal pe care il are si la acest moment in lume mi-a provocat oarece temerii.
Nu am sa dau nume, gandindu-ma ca ne vom regasi multi in zicerile sale si cu dorinta de a nu blama absolut deloc. Poate ca cea mai frapanta a fost sintagma cu care isi coordona pasii vietii: " Nu ma tem sa o iau de la zero!"
Pornind de la aceasta sintagma m-am dus cu gandul la demnitatea pe care o regasesti in momentul cand nu mai ai nimic de pierdut, cand zarurile vietii au fost deja aruncate. Un fel de "Alea jacta est " cu viata ta.
Ultimul paragraf din carte este de a dreptul atat de asemanator cu etape din viata mea si probabil si a altor milioane de fiinte de pe acest pamant, insa regasirea in vorbele acestea spuse undeva la inceputul anilor 2000 a fost fabuloasa. Citez cateva dintre ele:
" Constientizarea faptului ca voi pleca in curand este cel mai important instrument pe care l-am intalnit vreodata, cel care m-a ajutat sa fac alegerile majore din viata. Pentru ca aproape totul - asteptarile, mandria, teama de esec- dispare pur si simplu in fata plecarii, lasand doar ceea ce-i cu adevarat important. ....
Nu exista niciun motiv pentru care sa nu iti urmezi chemarea inimii...
Timpul va este limitat, asa incat nu il irositi traind viata altcuiva. Nu va impotmoliti in dogme- adica in a trai cu rezultatele gandirii altora. Si cel mai important, aveti curajul de a va urma chemarea inimii. Orice altceva este secundar."
Demnitatea de a-ti accepta destinul este poate cea mai relevanta lectie de viata pe care o putem primi, insa si sa iti doresti sa lasi ceva demn in urma-ti este esential.
Astfel, o carte de la care nu aveam mari asteptari a a devenit un fel de ritual initiatic al existentei, sub orice forma si cu orice sacrificii.
Si poate ca initierea abia acum capata valente majore in viata mea solitara, insa cu adevarat va fi un ritual cand voi reusi sa ma dedic 100% unui nou proiect, acela de a fi gardianul ingeriilor- copii cu suflet pur si inocenta specifica. De-abia atunci pot sa imi accept destinul si pot sa spun ca si personajul meu: " Vreau sa las o urma care sa dainuie in lume" si urma aceasta sa fie atat de puternica incat sa pot spune si : Viata este intelgenta si lucrurile nu sunt deloc aleatorii sau intamplatoare... nici chiar in viata mea!!
"Am crescut pe maidan, cu cheia de gat, am avut
zile proaste si am avut zile bune, am iubit matematica si am urat
geografia, iar copilaria mea s-a scurs asa cum a inceput, pe nesimtite. Am crescut si m-am transformat intr-un matur
responsabil ar zice unii, naiv ar zice altii. Am crezut ca votul meu va
conta. Am crezut ca daca stau la semafor in timp ce toti ceilalti trec
pe rosu, vor lua si altii aminte. Am crezut ca daca nu arunc gunoaie pe
jos, daca reciclez, daca aleg materialele biodegradabile, vom avea un
oras si o tara mai curate. Am crezut ca daca imi platesc toate
contributiile parintii mei vor avea o pensie decenta iar copiii mei o
educatie buna. Am crezut ca daca donez din putinii mei bani, se
vor face lucruri bune cu banii aia. Si am crezut ca daca voi lucra
neplatit peste program, in week-end-uri si in concediu, firmei ii va
merge bine si, in timp, imi va merge si mie mai bine. Am crezut ca daca
platesc intotdeauna biletul de calatorie cu trenul si autobuzul, vom
avea mijloace de transport curate si puse la punct. Am crezut ca daca
aleg sa-mi las masina acasa si ii incurajez si pe altii sa faca asa, vom
avea mai putine blocaje in trafic. Am crezut in multe. Si am sperat ca numarul celor
ca mine creste. Ca tinerii aleg un alt stil de viata. Unul mai corect,
mai curat, mai bun. Insa anii trec iar rezultatele imi ingreuneaza
principiile ca un jug pus pe un cal prea slab ca sa mai traga. Si
astfel, incet incet, am ajuns la concluzia ca interesele politicienilor
nu sunt si ale oamenilor, ca mersul pe bicicleta intr-un oras de-al
nostru este nu ecologic si sanatos ci foarte periculos, ca orele
pierdute certandu-te cu functionarii publici sunt nereturnabile, ca daca
ii tii pumnii sa fie adoptata unei legi necesare ti-i vei da apoi
singur in cap pentru ca a fost facuta prost, ca daca se construieste un
pod nou pentru fluidizarea traficului, toate masinile se vor bloca la
urmatorul semafor, pus prea aproape de noua constructie. Ca daca refuzi
sa dai partea unui medic ai 30% sanse sa dai peste cineva care vrea sa
salveze vieti si 70% peste cineva care nici nu se va uita la tine pentru
ca bugetarii sunt impartiti intre spagari si muritori de foame. Am ajuns la concluzia ca daca esti bun, esti prost. Ca daca esti "jmecher", esti tare.
Asta
vreau sa vada si sa invete copiii mei? Ca principiile nu au valoare, ca
munca nu are valoare, ca opiniile nu au valoare, ca legile nu au
valoare, ca vietile nu au valoare, ca spaga este autoritatea suprema?
Cand ai de ales intre a-ti vedea parintii
neputinciosi, in lacrimi ca le pleaca unicul copil, si a-ti vedea copiii
fara viitor, nu poti decat sa te desprinzi cu inima grea de lumea pe
care o stiai si sa privesti inainte, catre noi locuri si o noua viata.
Plec precum un invingator, la mai bine? Nu. Plec precum un invins, care
nu a reusit sa faca un loc mai bun din tara sa, iar asta ii va fi
crucea." Si unde mai pui ca fiecare dintre noi se poate regasi in constatarile de mai sus, doar daca ar avea curajul sa priveasca sincer la ceea ce il inconjoara...
Cand te gandesti ca surprizele frumoase, vin pe neasteptate si trec lasandu-ti in urma experiente de neuitatat, mai ca iti vine sa iti spui in sinea ta: Ce bine ca s-a intamplat sa fac parte din aceasta minune!
O surpriza frumoasa si colosala pentru mine ca parinte s-a dovedit a fi participarea fiului meu cel mare la un experiment de viata si trairi frumoase- Next Steve!
Copii frumosi si ambitiosi au pus la cale un proiect surprinzator pentru Romania. Nu stiu cum a luat nastere proiectul , nu stiu ce demoni launtrici au impins acesti tineri, pe care i-as fi vazut in cluburi, numai creand experimente de acest fel nu. Si chiar daca au pornit de la fondatorul Apple, Steve Jobs si crezurile sale din viata sa creatoare: Think different, Love what you do and Get it right, principii de altfel greu de implementat la adulti, nu mai spun de copii atat de mutilati sufleteste intr-o scoala cu o rigurozitate demna de secolul al XIX-lea, nici de cum de vremurile actuale. Si chiar daca ideea este minunat sustinut in State de adevarate scoli de valori pentru copii. Si chiar daca....
Importante sunt faptele: sa iti doresti sa pui bazele unor formari ( training-uri pe diverse tematici: de la motivationale, de comunicare si pana la leadership si strategii de marketing si vanzari ) a unei noi generatii de antreprenori si lideri ai Romaniei, se constituie intr-o reala provocare si care, intr-un final, s-a dovedit a fi o poveste de succes. O poveste de succes a unor tineri , carora merita sa le mentionez numele, Claudia Suhov si Andrei Stefan, tineri care prin aceasta activitate, si-au castigat respectul meu, al acelui parinte demoralizat de insuccesul scolii romanesti actuale si imi doresc sa descopar alti minunati tineri, care la fel de implicati, sa devoaleze fiului meu, cat de minunat este sa fii tu insuti, sa gandesti si sa spui ceea ce gandesti, sa iti doresti sa " atingi" cerul viselor celor mai nebunesti din fiinta ta.
Si ca o concluzie a ceea ce am incercat sa redau despre aceasta companie, este faptul ca minunatii copii au fost premiati de catre BCR in cadrul Junior Achivement Romania ca fiind compania anului 2012 si pe care cu mandrie ii voi urmari intre 6 si 7 iulie, cu gandul fericit ca vor face o figura frumoasa la Skopje- Macedonia in cadrul Europe Entreprise Challange.
Ce a invatat fiul meu? Pentru inceput a invatat ca poate avea incredere in EL, ca nu e singur, ca se poate identifica cu alti copii de varsta lui, ca poate realiza lucruri frumoase si ca poate sa treaca dincolo de barierele mintii, doar sa isi doreasca sa gandeasca diferit.Aceste trairi nu ar fi reusit fara aportul genailului si copilului minunat care a ramas: trainer-ul Alexandru Molnar. O descoperire minunata pentru mine ca om si caruia ii doresc la cat mai multe training-uri pentru copii si cu copii pentru ca Ei reusesc sa ii scoata tot ceea ce e mai bun din EL. Asa cum l-a vazut fiul meu, un copil ca si el, cu toate ca banuiesc ca trece cu usurinta de 25 de ani, insa felul in care a stiut sa ii plimbe prin ungherele si framnatarile interioare, este demn de toata lauda.
Ce a invatat parintele? Ca gradul de toleranta trebuie sa fie maxim. Ca niciodata nu e prea tarziu sa schimbi ceva gresit in tine si ca e normal sa ai ezitari si framantari in felul in care il conduci spre viata pe pruncul tau.
Dr. John Grey, intr-una din cartile sale emblematice, "Barbatii sunt de pe Marte si Femeile sunt de pe Venus" releva ochii si sufletului meu o abordare fascinanta in universul intangibil al coexistentei intre un barbat si o femeie.
Doua planete diferite, atat de puternice si mistice ca Marte si Venus se unesc intr-un lung drum al cautarilor identitatii cuplului.
Singurul aspect pe care dr. Grey nu mi l-a descoperit este urmatorul: noi, femeile, putem gestiona singuratatea din cuplu sau nu? Atunci cand se intampla, transpunerea biblica a Evei si a lui Adam nu isi mai gaseste reminiscentele. Adam si-a dorit plenitudine alaturi de o alta fiinta. Dumnezeu i-a daruit-o din coasta lui, deci din fiinta sa, pe Eva, blestemul si iubirea de -a lungul omenirii.
Din dorinta de a nu mai fi singur, Adam si-a cerut partenera si a Dumnezeu i-a ascultat ruga. Azi, Eva din mine se simte mai singura decat Adam cu un EL langa EA.
Stiintific, Dr. Grey ne-a pozitionat pe planete diferite si doar curcubeul trairilor ne-a unit.Credibil sau nu, Divinitatea ne-a facut sa nu putem trai unul fara altul. Lui Adam ii lipseste o coasta si o cauta pe EA pentru reintregirea fiintei. Eva este dintr-o coasta si cauta sa fie mereu a LUI.
Zile si nopti de singuratate insa nu pot gestiona o relatie MOARTA si orice stiinta, si orice credinta nu imi poate reda bucuria de a fi un tot, o singura fiinta
Salut de dimineata, sec si impartial, goana zilnica a multi-task-ului de la job, conversatiile savuroase despre si cu piticii ( a se citi prichindeii), pauzele si conversatiile cu sine, serile reunite in jurul unei cine vesele si pline de intamplari hazlii de peste zi, nu reusesc sa dezmorteasca captivitatea in care traim amandoi. O captivitate din care niciunul nu reuseste sa se desprinda.
Salutul de noapte buna, la fel de sec si impartial, te readuc in singuratate pe care o traiesti ceas de ceas, dar pe care o ignori, ca pe un lucru nevaloros din viata ta.
Barbatul este de pe Marte. Femeia este de pe Venus si copiii sunt din Rai... undeva exista o planeta unde singuratatea cuplului paleste in fata conversatiile si implinirilor dintre EL si EA.
Pana gasesc planeta, ma bucur de salutul lui Joe Dassin care ma invita la Atitudine si la descoperirea de sine ca femeie in fata non-solitudinii.
Drumul e in fata, o sosea goala, cu o linie continua pe mijloc si eu cu pasi mici spre descoperirea bucuriei de a trai, dincolo de cuplu si prinzand aripi. Aripi deschise spre o decizie ce ma asteapta, in curand, in cateva ore, ACUM?
Am vrut sa privesc lumea asa cum era ea de obicei, dar nu am avut curajul. Ma uit la LUNA, o vad schimbata, trista, dar e totusi la fel. M-am decis. Voi fi EU, voi privi pe soseaua lumii, dar in felul meu si singuratatea dintre EL si EA se va duce intr-o bucurie de a TRAI.
Si totusi, pentru ca eu caut drumul: pentru eternele mele intrebari nu am nicioadata raspuns; pentru timidele mele cautari mi-am ascuns sufletul. As rupe din mine numai in vise, mereu langa EL sa ma opresc. Uneori tacerile dor ca un abis iar pasii pentru drum nu gasesc. Sa nu ma intreb niciodata cand tu, singuratate, dispari? Viata isi cauta dorul. Nu imi ramane decat sa caut singura DORUL, sa ii urmaresc glasurile in gand si cu siguranta asa va incepe ZBORUL in doi si nu ma voi mai simti singura in DOI.
“Fiecare persoana s-a nascut cu o misiune speciala de a invata si de
a evolua. Fiecare dintre noi alege o tema pentru viata si va lucra
asupra unor lectii de viata.” (Doreen Virtue – Taramul Ingerilor Pamanteni)
In cartea sa “Taramurile Ingerilor
Pamanteni” Doreen Virtue prezinta tipologiile de ingeri pe pamant, oameni aflati printre noi si care au menirea UNICA de a ne face mai buni, mai intelepti, care au menirea de a ne ocroti si a ne sfatui in momentele speciale din viata noastra. Cartea o recomand cu caldura, pentru ca realmente iti da o alta perspectiva a fiintei umane si a rolului ei pe acest pamant.
Multi dintre noi ne-am trezit pur si simplu nascuti pe acest pamant.
Unii dintre noi nu si-au inteles scopul, altii l-au aflat pe parcurs,
altii l-au interpretat gresit, iar altii nu l-au gasit niciodata. In
vietile noastre incredibil de pamantesti ne luptam pentru orice nimic.
Adeseori fara un scop anume. Adeseori, grijile si telurile noastre sunt
majoritatea materiale si lumesti. Si cat de trista e aceasta constatare!
.......Dar exista o categorie de suflete pe
acest pamant, o categorie speciala pe care Doreen Virtue o face cunoscuta
sub denumirea de “Ingeri Pamanteni”. Cine sunt Ingerii Pamanteni? Esti
unul dintre ei? Este scopul tau diferit de al celorlalti? Tu ce fel de
suflet esti? Eu ce fel de suflet sunt?
Tipologia dupa care Doreen incadreaza ingerii este atat de la indemna noastra. Ramane doar sa dorim sa ii recunoastem.
Recunosteti ingerii Intrupati?
“Cand te uiti in ochii unui inger intrupat vezi iubire duioasa, pura, iubire neconditionata” ( Doreen Virtue)
Va regasiti in spiritele Intrupate ale Naturii?
“Cand te uiti in ochii unui Spirit Intrupat al Naturii vezi sclipiri de neastampar sau dor de joaca.” (Doreen Virtue)
Sunteti oamenii stelari?
“Cei pe care ii ajuta abia ca ii observa… insa Oamenii-Stea nu fac servicii pentru a primi rasplata….”
Esti intelept?
“Nu are rost sa te prefaci in fata lor sau sa-i minti. Adevarul este evident pentru Intelepti.”
Suntem hibrizi?
“Cand te uiti in ochii unui Inger Mistic, vezi compasiune” (…)
Inger intrupat, spirit al naturii, stea pe pamant, intelept sau hibrid, Oameni sunt UNICI, daruiti cu puterea de a vindeca suflete chinuite si pustiite.
Daca fiecare dintre noi ne-am gasi rostul pe PAMANT si am descoperi ca in fiecare dintre noi salasuieste un inger, atunci toti demonii interiori s-ar risipi.
Astfel, suntem un melange intre INGER si DEMON, ne cautam radicinile de sclipiri divine.
Stelele, luna si soarele ne guverneaza VIATA si in fata ingerilor ne aplecam cu sufletul deschis.
Sa fii demon, nu poate fi atat de greu. Sa fii inger- aceasta este adevarata provocare a lumii in care traiesti! Sa speri ca fiecare OM cu care relationezi este un inger pe pamant si sa nu provoci maniile Demonilor din interiorul lui.
Sufletele chinuite ale fiintelor noastre ar trebui sa descopere ingerul inteior...
Am crede ca dublul limbaj ne urmareste permanent in conversatiile noastre, fie ele profesionale sau personale.
Candva William Golding in cartea sa denumita chiar " Double Tongue" transpunea in paginiile sale o complicata si nuantata poveste despre credinta, despre crespuscul unei lumi, dar si despre intimitatea ca refugiu aspru, care se cere construit prin alegere personala si curaj.. si toate astea prin vocea feminina a personajului lui central: Arieka.
Azi, fara nicio legatura aparenta, printr-un moment de strafulgerare, mi-am adus aminte de Arieka si zbaterea ei de a da viata unui limbaj care sa spuna exact ceea ce simte si nu ceea ce transpare.
Cuvintele dor, mai e nevoie de o vreo confirmare? Nu!
Cuvintele pot fi arme cu 2 taisuri, mai e nevoie de vreo confirmare? Nu!
Cuvintele simtite, dar spuse intr-o alta forma, vor arata intotdeuna pentru interlocutor cel putin dualitatea limbajului in care a incadrat conversatia.
Si totusi, cautarile mele interioare m-au dus cu gandul la refrenul unui cantec simpatic din 1974 ( ce an!): Paroles, Paroles, simpatic prin prisma vocii Dalidei si grav prin recitarile lui Alain Delon.
Ma bantuie o sintagma din acest cantec. Dalida cu vocea suava: "Caramel, bonbons et chocolat" si vocea grava a lui Alain Delon zicand "Pardon, je ne te comprends pas!".
Spre final, dupa incursiunea mea interioara in 2 lumi atat de diferite
ale CUVANTULUI ( lumea cuvantului lui Golding din apropiatul an 2009 si lumea cuvantului puternic si poznas al Dalidei si al lui Alain Delon din
indepartatul an 1974), mi-am certificat ca totul depinde de perceptie si de dorinta launtrica a fiintei mele.
Interogatia ramane: Imi doresc cuvantul dur sau cel suav?
Azi mi-a picat sub ochi un articol interesant in care erau enumerate cateva lectii de viata date de Benjamin Franklin.
15 lectii prin care viata noastra poate deveni ceea ce ne dorim cu adevarat:
1. "Bine
facut este mai bun decat bine spus" Si de cate ori se verifica aceasta lectie: vorba multa, saracia omului!, cum cu drag ma invata bunica in copilaria mea.
2. "Nu
lasa pe maine ceea ce poti face azi". O fac deseori si nu pot spune ca ma onoreaza, dar lasam din varii motive: comoditate, frica, lipsa de asumare, precautie, etc.
3."Daca
nu esti pregatit, esti gata sa esuezi". Sa fiu pregatita e una dintre luptele mele interioare. Uneori motivatia este cea care imi lipseste cu desavarsire, insa intamplarile de pana acum din viata mea terestra, imi confirma ca lectia aceasta e adevarata.
4."Cand nu te mai poti
reinventa, esti terminat". Dictonoul acesta va fi motto-ul meu start NOW::))
5."Omenirea este impartita in trei clase: cei care sunt de neclintit, cei
care sunt mobili si cei care merg intotdeauna inainte" Adopt initiativa tuturor de a merge mai departe, indiferent de vicisitudinile vietii.
6."Nu
confunda miscarea cu actiunea". Actiune versus reactiune!
7.“Sa nu-ti
fie teama de greseli. Vei cunoaste si esecul. Mergi doar inainte” O problema apare cand ti le asumi cu responsabilitate si nu vezi reactia celuilalt sau nu doresti sa o vezi. Esti doar TU si esecul tau, dar asumat.
8."Pentru a
reusi, profita de
oportunitati asa cum sari, de obicei, la concluzii" Concluziile pot deveni subiective si oprtunitatile obiective.
9.
"Declara razboi viciilor tale si lasa fiecare an ce vine sa te gaseasca un
om mai bun" Viciile mele sunt viciile Omului Razvratit.
10. "Rabdarea este mama norocului" In viata norocul a fugit si rabdarea o invat si azi.
11.“Exista lucuri extrem de
dure/dificile: otelul, diamantul si a te cunoaste pe tine insuti” Sa ma cunosc pe mine insami e o provocare zilnica insa atat de dificil cand iti descoperi defectele si incerci sa le minimalizezi in spatele unor fapte bune...
13"Cine te-a inselat atat
de des, precum tu insuti?" Scor 0-0. Eu si viata! Meci nul...
14.“Cu energie si
persistenta poti cuceri tot" Energia pozitiva alaturi de perseverenta duc la minuni zilnice in viata ta, atata timp cat te inconjori de oameni care privesc cu ochii sinceritatii si ai curajului.
15. "Tragedia vietii este ca
imbatranim prea repede si devenim chibzuiti mult prea tarziu" Imbatranesc si imi doresc sa o fac intelept, alaturi de El si prin intelepciunea LUI sa ma bucur pe mine si cei de langa mine!
Lectii de viata mestesugite de un OM intelept, peste care ma aplec cu convingerea ca voi deveni un OM mai intelept!
