Singuratatea in doi sau Cum sa iti saluti VIATA

Dr. John Grey, intr-una din cartile sale emblematice, "Barbatii sunt de pe Marte si Femeile sunt de pe Venus" releva ochii si sufletului meu o abordare fascinanta in universul intangibil al coexistentei intre un barbat si o femeie.
Doua planete diferite, atat de puternice si mistice ca Marte si Venus se unesc intr-un lung drum al cautarilor identitatii cuplului.

Singurul aspect pe care dr. Grey nu mi l-a descoperit este urmatorul: noi, femeile, putem gestiona singuratatea din cuplu sau nu? Atunci cand se intampla, transpunerea biblica a Evei si a lui Adam nu isi mai gaseste reminiscentele. Adam si-a dorit plenitudine alaturi de o alta fiinta. Dumnezeu i-a daruit-o din coasta lui, deci din fiinta sa, pe Eva, blestemul si iubirea de -a lungul omenirii.

Din dorinta de a nu mai fi singur, Adam si-a cerut partenera si a Dumnezeu i-a ascultat ruga. Azi, Eva din mine se simte mai singura decat Adam cu un EL langa EA.

Stiintific, Dr. Grey ne-a pozitionat pe planete diferite si doar curcubeul trairilor ne-a unit.Credibil sau nu, Divinitatea ne-a facut sa nu putem trai unul fara altul. Lui Adam ii lipseste o coasta si o cauta  pe EA pentru reintregirea fiintei. Eva este dintr-o coasta  si cauta sa fie mereu a LUI.

Zile si nopti de singuratate insa nu pot gestiona o relatie MOARTA si orice stiinta, si orice credinta  nu imi poate reda bucuria de a fi un tot, o singura fiinta

Salut de dimineata, sec si impartial, goana zilnica a multi-task-ului de la job, conversatiile savuroase despre si cu piticii ( a se citi prichindeii), pauzele si conversatiile cu sine, serile reunite in jurul unei cine vesele si pline de intamplari hazlii de peste zi, nu reusesc sa dezmorteasca captivitatea in care traim amandoi. O captivitate din care niciunul nu reuseste sa se desprinda.
Salutul de noapte buna, la fel de sec si impartial, te readuc in singuratate pe care o traiesti ceas de ceas, dar pe care o ignori, ca pe un lucru nevaloros din viata ta.

Barbatul este de pe Marte. Femeia este de pe Venus si copiii sunt din Rai... undeva exista o planeta unde singuratatea cuplului paleste in fata conversatiile si implinirilor dintre EL si EA.

Pana gasesc planeta, ma bucur de salutul lui Joe Dassin care ma invita la Atitudine si la descoperirea de sine ca femeie in fata non-solitudinii.
Drumul e in fata, o sosea goala, cu o linie continua pe mijloc si eu cu pasi mici spre descoperirea bucuriei de a trai, dincolo de cuplu si prinzand aripi. Aripi deschise spre o decizie ce ma asteapta, in curand, in cateva ore, ACUM?

Am vrut sa privesc lumea asa cum era ea de obicei, dar nu am avut curajul. Ma uit la LUNA, o vad schimbata, trista, dar e totusi la fel. M-am decis. Voi fi EU, voi privi pe soseaua lumii, dar in felul meu si singuratatea dintre EL si EA se va duce intr-o bucurie de a TRAI.

Si totusi, pentru ca eu caut drumul: pentru eternele mele intrebari nu am nicioadata raspuns; pentru timidele mele cautari mi-am ascuns sufletul. As rupe din mine numai in vise, mereu langa EL sa ma opresc. Uneori tacerile  dor ca un abis iar pasii pentru drum nu gasesc. Sa nu ma intreb niciodata cand tu, singuratate, dispari? Viata isi cauta dorul. Nu imi ramane decat sa caut singura DORUL, sa ii urmaresc glasurile in gand si cu siguranta asa va incepe ZBORUL in doi si nu ma voi mai simti singura in DOI.