Adio tara, adio mama!

"Am crescut pe maidan, cu cheia de gat, am avut zile proaste si am avut zile bune, am iubit matematica si am urat geografia, iar copilaria mea s-a scurs asa cum a inceput, pe nesimtite.
Am crescut si m-am transformat intr-un matur responsabil ar zice unii, naiv ar zice altii. Am crezut ca votul meu va conta. Am crezut ca daca stau la semafor in timp ce toti ceilalti trec pe rosu, vor lua si altii aminte. Am crezut ca daca nu arunc gunoaie pe jos, daca reciclez, daca aleg materialele biodegradabile, vom avea un oras si o tara mai curate. Am crezut ca daca imi platesc toate contributiile parintii mei vor avea o pensie decenta iar copiii mei o educatie buna.
Am crezut ca daca donez din putinii mei bani, se vor face lucruri bune cu banii aia. Si am crezut ca daca voi lucra neplatit peste program, in week-end-uri si in concediu, firmei ii va merge bine si, in timp, imi va merge si mie mai bine. Am crezut ca daca platesc intotdeauna biletul de calatorie cu trenul si autobuzul, vom avea mijloace de transport curate si puse la punct. Am crezut ca daca aleg sa-mi las masina acasa si ii incurajez si pe altii sa faca asa, vom avea mai putine blocaje in trafic.
Am crezut in multe. Si am sperat ca numarul celor ca mine creste. Ca tinerii aleg un alt stil de viata. Unul mai corect, mai curat, mai bun.
Insa anii trec iar rezultatele imi ingreuneaza principiile ca un jug pus pe un cal prea slab ca sa mai traga. Si astfel, incet incet, am ajuns la concluzia ca interesele politicienilor nu sunt si ale oamenilor, ca mersul pe bicicleta intr-un oras de-al nostru este nu ecologic si sanatos ci foarte periculos, ca orele pierdute certandu-te cu functionarii publici sunt nereturnabile, ca daca ii tii pumnii sa fie adoptata unei legi necesare ti-i vei da apoi singur in cap pentru ca a fost facuta prost, ca daca se construieste un pod nou pentru fluidizarea traficului, toate masinile se vor bloca la urmatorul semafor, pus prea aproape de noua constructie. Ca daca refuzi sa dai partea unui medic ai 30% sanse sa dai peste cineva care vrea sa salveze vieti si 70% peste cineva care nici nu se va uita la tine pentru ca bugetarii sunt impartiti intre spagari si muritori de foame.
Am ajuns la concluzia ca daca esti bun, esti prost. Ca daca esti "jmecher", esti tare.

Asta vreau sa vada si sa invete copiii mei? Ca principiile nu au valoare, ca munca nu are valoare, ca opiniile nu au valoare, ca legile nu au valoare, ca vietile nu au valoare, ca spaga este autoritatea suprema?

Cand ai de ales intre a-ti vedea parintii neputinciosi, in lacrimi ca le pleaca unicul copil, si a-ti vedea copiii fara viitor, nu poti decat sa te desprinzi cu inima grea de lumea pe care o stiai si sa privesti inainte, catre noi locuri si o noua viata. Plec precum un invingator, la mai bine? Nu. Plec precum un invins, care nu a reusit sa faca un loc mai bun din tara sa, iar asta ii va fi crucea."
Si unde mai pui ca fiecare dintre noi se poate regasi in constatarile de mai sus, doar daca ar avea curajul sa priveasca sincer la ceea ce il inconjoara...