Maitreyi sau Cum sa absolutizezi o Iubire in viata

 Intr-un din diminetile mele fugare, un afis pe un stalp din centrul orasului mi-a atras atentia: Maitreyi

Ca in " A la recherche de temps perdu", memoria mea involutara m-a dus cu gandul la zilele si noptile mele de adolescenta. Eleva fiind la un liceu cu profil de istorie in limbra franceza, devoram cu nesatul acelor ani tot ce imi pica in mana scris de Mircea Eliade. Poate ca am inceput altfel: cu Istoria Religiilor, acel tratat greu de digerat, dar atat de complet al celui mai mare scriitor in domeniu pe care l-a dat tara noastra. 

Bineinteles ca a urmat si " Romanul adolescentului miop", o seama de  biografii despre si cu El si intr-un final mi-am zis ca e timpul sa citesc MAITREYI. Toti imi vorbeau despre fata care i-a fermecat tineretea lui Eliade, despre ROLUL absolut la care o ridicase, despre acea DEVI care te facea si pe tine, european sa visezi la o lume misterioasa si intangibila. Cum eu urmasem procesul invers al descoperirii operelor lui, mi-am zis de ce nu? Ce a urmat a fost o chintesenta a idolatrizarii femeii, dar nu cea indiene, ci adevarata femeie in ochii unui barbat misterios si insetat de cunoastere. Ca sa am tabloul complet a urmat " Dragostea nu moare", raspunsul pe care Maitreyi Devi i l-a dat Maestrului la 42 de ani. Insa cu ceea ce am ramas in suflet, chiar si dupa 20 de ani de la ultima carte citita despre Mircea Eliade il constituie momentul reintalnirii dintre cei doi, la New York sau mai bine zis refuzul lui Eliade de a-o privi in ochi pe cea de acum 40 de ani, din visele sale de adolescent. Intalnirea atat de tulburator descrisa de DEVI este impresionanata. Maestrul o asezase intre iubirile perfecte ale vietii sale si idolatria  trebuia sa ramana acolo, in sufletul lui de tanar venit in casa lui Surendranath Dasgupta. Atunci nu am inteles gestul lui Eliade, intr-un fel l-am condamnat. Azi insa, cu intelepciunea varstei pot spune cu certitudine: adevarate iubiri nu mor niciodata si se intamplata o data in viata. 

Astazi, acest afis ma face sa visez: Maitreyi interpretata la 60 de ani de Maia, trebuie ca este un adevarat act artistic. Si cum toate experientele frumoase au un debut, sper sa -o vad pe Maia in interpretarea regizorala a lui Chris Simion si sa pot spune la randu-mi: Da, Mircea Eliade a traiat o iubire absoluta!::))