Azi am inchis o usa, una din acele usi pe care as fi vrut sa pasesc fara teama de a privi in urma-mi. Si totusi, pentru prima data in viata mi s-a deschis o usa si eu am inchis-o inainte chiar si de a explora cu ochii sufletului si a simturilor. Dincolo de usa era o silueta, puternica si impunatoare, dar nu asta era atractia majora; privirea era tulburatoare si imi " dezbraca" ungherele inimii nepatrunse si neumblate pana acel moment.
Si totusi azi am decis sa inchid o usa, una dintre acele usi pe care as fi vrut sa pasesc pentru ca ce mi se releva in cel mai mic coltisor al sufletului, nu ma traisem niciodata.
Nu am sa stiu niciodata daca usa pe care am inchis-o era o dorinta de ambele parti. Nu am sa stiu nicioadata ce ma astepta dincolo de acea usa; Dorinta mea era sa ma las purtata de pasii alchimiei ce o intrezaream.
Si totusi azi am decis sa inchid USA ce mi-ar fi adus jumatatea sufletului meu.
Am abandonat inainte de a imi da seama de ce simt asa, de ce ma rascolesc niste priviri si vorbe seci, reci si fade.
Cu siguranta lectia de viata mi-am primit-o AZI si decizia pe care am luat-o dintr-un impuls ma va salva sau nu: oricum sufletul meu a devenit mai pustiit si gol de continut.
Azi mi-am refuzat sa traiesc pentru mine. Oare de ce? Nebanuite sunt caile destinului, iar eu mi l-am decis intr-o fractiune de secunda, unilateral si fara echivoc.
Nu voi stii niciodata ce se ascundea dincolo de chipul impenetrabil din fata mea si cred ca nu voi stii decat in alta viata ce mi-ar fi fost dat sa traiesc.
Si totusi usa se va mai deschide? Dincolo de ea e o silueta: puternica, implacabila, copilaroasa, poznasa si in acelasi timp, impenetrabila. Destinul mi-a jucat cea mai dureroasa festa: mi-a deschis o usa si mi-a inchis-o implacabil cu mana fragiala a unui final, far` de inceput!
No comments:
Post a Comment